În perioada interbelică, ploile torențiale de vară aduceau Bucureștilor inundații ce cuprindeau mare parte a orașului. Spre deosebire de centrul Capitalei, unde străzile și bulevardele asfaltate nu erau atât de grav afectate, periferiile se transformau în adevărate mlaștini. Noroiul și bălțile mahalalelor ofereau priveliștea tristă și dezolantă a unei lumi cu oameni năpăstuiți ce se arătau neputincioși în fața furiei apelor, notează Casa Filipescu Cesianu, pe pagina de Facebook a Muzeului.

„Se înecau grădini, se distrugeau semănături și pomi fructiferi, se dărâmau poduri, se înecau vite și se șubrezeau locuințele de zid și uneori de paiantă și din gard lipit cu pământ. Cotețe, magazii și chiar grajduri erau târâte de furia apelor în voia lor și duse până departe, cine știe unde”.

Dincolo de Palatul Cotroceni, „în comuna suburbană Militari”, casele erau înconjurate de noroaie și bălți imense.

„Gospodinele, când ies în curte să-și întindă rufele, dau cu picioarele în baltă. Iar cetățeanul are nevoie de cisme impermeabile, de picioroange de lemn sau de alte mijloace ingenioase, atunci când se pregătește să plece de acasă… Sunt adevărate lacuri, în mijlocul cărora se zăresc, ici și colo, casele năpăstuite ale oamenilor”.

mai mult la  /www.historia.ro/